Italia, oficial Republica Italiană (italiană Repubblica Italiana, numele scurt este identic) este un stat suveran european, amplasat la Peninsula Italică şi câteva insule la Marea Mediteraneană, cele mai importante fiind Sicilia şi Sardinia. Se învecinează cu Franţa la nord-vest, Elveţia şi Austria la nord şi Slovenia la nord-est. De asemenea înconjoară două enclave: San Marino şi Vatican şi are o exclavă numită Campione d'Italia pe teritoriul elveţian. Capitala Italiei este Roma.

Italia a fost un loc de origine al multor culturi europene, precum etrusci şi romani, şi al mişcarilor culturale moderne, cel mai notabil fiind Renaşterea. Roma este un sediu al Bisericii Romano-Catolice şi a fost pentru o perioadă lungă un centru al civilizaţiei occidentale.

Astăzi Italia este o republică democratică şi o ţară dezvoltată, ocupând a şaptea poziţie conform PIB-ului, a opta conform indicelui calităţii vieţii şi a douăzecea conform indicelui dezvoltării umane. Este un membru fundator al Uniunii Europene şi unul dintre membri ai G8, OTAN-ului, Consiliului Europei, Uniunii Europei Occidentale.

Istorie

Istoria Italiei este probabil cea mai importantă în privinţa dezvoltării culturale şi a dezvoltării sociale din mediterană. Ţara a fost o gazda pentru importante activităţi în timpurile preistorice, şi de aceea săpături arheologice pot fi găsite în multe regiuni: Lazio şi Toscana, Umbria şi Basilicata. După Magna Graecia, Civilizaţia etruscă şi Imperiul Roman care a venit să domine acestă parte a lumii, au urmat Evul Mediu Umanismul şi Renaşterea, care au ajutat mai apoi la formarea filozofiei şi artei europene. Oraşul Roma conţine unele dintre cele mai importante exemple de Baroc.

Italia în era modernă a devenit un stat-naţiune efectiv - pe 17 martie, 1861 - când statele peninsulei şi Cele două Sicilii au fost unite de către regele Victor Emmanuel II din dinastia de Savoia. Arhitectul unificaţiei italiene, oricum, a fost Contele Camillo Benso di Cavour, primul ministru al lui Victor Emmanuel. Roma însăşi a râmas un deceniu sub Papalitate, devenind parte a Regatului Italiei doar pe 20 septembrie, 1870, data finală a unificării italiene. Vaticanul este acum o enclavă independentă înconjurată de Italia, ca şi San Marino.

Italia participă alături de Antantă în primul război mondial.

Dictatura fascistă a lui Benito Mussolini care a început în 1922 a condus la o alianţă dezastroasă cu Germania şi cu Japonia numită Axa Berlin-Roma-Tokio (Puterile Axei) şi la înfrângerea ultimativă a Italiei în cel de-al doilea război mondial. Pe 2 iunie, 1946 un referendum asupra monarhiei a rezultat în stabilirea Republicii Italiene, care a dus la adoptarea unei noi constituţii pe 1 ianuarie, 1948. Membrii familiei regale au fost trimişi în exil datorită asocierii lor cu regimul fascist.

Italia a fost membră fondatoare a NATO şi a Uniunii Europene, şi s-a alăturat grupului de creştere a unificării politice şi monetare din Europa de Vest, incluzând introducerea Euro în 1999.

Politică

Constituţia Republicii Italiene din 1948 a stabilit un parlament bicameral, (Parlamento), consistând din Camera Depuataţiilor (Camera dei Deputati) şi Senat (Senato della Repubblica), o putere judiciară, şi una executivă (condusă de un prim ministru) (Presidente del Consiglio dei Ministri). Preşedintele republicii este ales pe 7 ani de către parlamentul reunit cu un contingent mic de delegaţi regionali. Preşedintele nominalizeză prim ministrul, care propune ceilalţi miniştri (care înainte erau aleşi de preşedinte). Consiliul de Miniştrii (în mod general, dar nu necesar este compus din membrii ai parlammentului) trebuie să păstreze secretele ambelor camere (Fiducia).

Camerele parlamentului sunt populare şi sunt alese în mod direct printr-un sistem mixt majoritar şi proporţional. Camera Deputaţiilor are 630 de membri. În plus faţă de cei 315 mebri aleşi, Senatul îi include şi pe foştii preşedinţi şi alte diverse persoane, conform prevederiilor constituţionale. Ambele camere sunt alese pentru maxim 5 ani, dar pot fi dizolvate înainte de expirarea termenului normal.

Sistemul judiciar italian este bazat pe dreptul roman modificat prin Codul napoleonic şi prin ultimele schimbări. O curte constituţională, Corte Costituzionale, care poate trece peste constituţionalitatea legilor, este o inovaţie post-Al Doilea Război Mondial.

Geografie

Italia constă în principal dintr-o peninsulă (poreclă Stivale-cizma) care se extinde în Marea Mediterană, unde împreună cu două mari insule, Sicilia şi Sardinia (Sardegna), creează diferite compartimente ale mării: Marea Adriatică la nord-est, Marea Ionică la sud-est, Marea Tireniană la sud-vest şi în final Marea Ligurică la nord-vest.

Munţii Apenini (Monti Appennini) din centrul peninsulei, merg spre est, unindu-se cu Alpii, care apoi formează un arc, închizând Italia în nord. Aici se află şi o lagună aluvionară mare, Laguna Pad-Veneţia, străbătută de Râul Pad şi de mulţi afluenţi ai săi, care curg dinspre Alpi, Apenini şi Dolomiţi. Alte râuri cunoscute sunt Tibrul (Tevere), Adige şi Arno.

Cel mai înalt vârf al Italiei este Mont Blanc (Monte Bianco) cu 4,807 m, dar Italia este mai ales asociată cu doi faimoşi vulcani: acum adormitul Vezuviu (Vesuvio) în apropriere de Napoli şi activul Etna în Sicilia.

Economie

Membra a grupului G8, Italia reprezenta a sasea economie in 2004, dupa Statele Unite, Japonia, Germania, Regatul unit al Marii Britanii si Franta. Italia are o economie industrială diversificată, cu un venit pe cap de locuitor apropiat unor ţări ca Franţa şi Regatul Unit. Economia capitalista rămâne divizată într-un nord industrial bine dezvoltat, dominat de companii private şi un sud agricultural, cu o rată a şomajului de 20%.

Majoritatea materiilor prime necesare industriei şi mai mult decât 75% din necesarul de energie este acoperit prin importuri. În decada trecută, Italia a urmărit o politică fiscală strânsă pentru a îndeplinii criteriile Uniuniilor economice şi monetare, beneficiind de o rată a inflaţiei scăzută care i-a permis alăturarea la Euro de la conceperea sa în 1999.

Performanţa economică italiană a rămas în urma parteneriilor săi europeni, guvernul actual iniţiind o serie de reforme pe termen scurt destinate îmbunătăţirii competivităţii şi a creşterii pe termen lung. S-a mişcat încet, totuşi, în implementarea reformelor.