Sri Lanka, este o ţară insulară asiatică, situată în sudul Asiei, în Oceanul Indian. Are coaste la Golful Bengal, în est, Oceanul Indian în sud şi vest şi Strâmtoarea Palk în nord-est, care o separă de India. Capitala Sri Lankăi este Colombo.

Evoluţia istorică a insulei este strâns legată de cea a subcontinentului indian. Primii locuitori aparţin populaţiei preistorice vedda, întâlnită din India până în arhipelagul Filipinelor. Din mileniul 2 î.Hr. se stabilesc în Ceylon triburi singhaleze (de origine indo-europeană) originare din India septentrională. O dată cu ele se răspândeşte şi cultura orezului.
În secolul al VI-lea î.Hr. se constituie un puternic regat singhalez cu reşedinţa la Anuradhapura. Acesta adoptă în vremea suveranului Devampiya Tissa (247 - 207 î.Hr.) ca religie oficială budismul, la a cărui răspândire în Asia se sud est Ceylonul va contribui plenar în secolele următoare. Începând din secolul al III-lea î.Hr., în nordul insulei pătrund triburi tamile, de limbă dravidiană, originare din sud Indiei. Populaţia singhaleză constituie elementul majoritar, hegemon, elementul tamil rămânând grupat în peninsula Jaffna din nord. Dualismul singhalezo-tamil se va menţine timp de două milenii, conducând în ultimile decenii ale secolului al XX-lea la o situaţie explozivă în ţară. Graţie poziţiei sale geografice, insula Ceylon joacă încă din antichitate, un rol cheie în comerţul Indiei şi Chinei cu Europa. Profitând de fărâmiţarea feudală (în secolele XIII - XVI se înfruntau trei regate rivale, unul tamil şi două singhaleze), din 1505 se stabilesc la Colombo, de unde controlează coasta de nord şi vest a insulei, portughezii. În 1658 ei sunt înlocuiţi de o nouă putere colonială, Olanda, la rândul ei eliminată de Marea Britanie, care ocupă în 1795 - 1796 insula, declarând-o în 1802, colonie britanică. În 1815 este supus şi regatul autohton cu centrul la Kandy.
Marea Britanie introduce în secolul al XIX-lea plantaţii de arbori de cafea, ceai şi cauciuc, aducând ca forţă de muncă muncitori muncitori tamil din sud - estul Indiei.
La 4 februarie 1948 insula Ceylon îşi proclamă independenţa în cadrul Commonwealth-ului. Din 14 decembrie 1955 devine membru O.N.U.. În timpul guvernelor, de orientare prosovitică, conduse de Solomon Bandaranaike (1956 - 1959), apoi, după asasinarea sa, de către propria soţie, Sirimavo Bandaranaike (prim-ministru in perioada1960 - 1965 şi 1970 - 1977), sunt iniţiate o serie de reforme radicale iar noua constituţie, adoptată la 22 mai 1972, proclamă republică Sri Lanka (noul nume al ţării) şi rupe legăturile instituţonale cu Londra, fără a părăsi însă Commonwealth-ul. Adâncirea disensiunilor interednice între singhalezi (circa 75% din populaţia insulei, în majoritate covârşitoare budistă) şi tamili, grupaţi în nord şi est (de religie hindusă, care solicită crearea unei provincii autonome în nord-sudul insulei, şi chiar a unui stat independent), degenerează, după 1978, într-un sângeros război civil de o rară cruzime, soldat până la sfârşitul anului 2000 cu peste 60.000 de victime fără a se profila perspectiva unei soluţionări reale a disensiunilor pe calea tratativelor. Încercarea Indiei de a sprijini, printrun corp expediţionar (Indian Peace Keeping Forces), trimis în insulă între 1987 şi 1990, găsirea unei soluţii paşnice, s-a încheiat cu un eşec. Între 1997 şi 2001, luptele dintre rebelii tamili şi forţele guvernamentale au continuat. După un armistiţiu propus în decembrie 2000 ostilităţile sunt reluate de ambele părţi, în aprilie 2001, cu o înverşunare sporită, fără a se întrevedea o soluţie militară a conflictului. Ministrul Apărării anunţa, ca bilanţ al războiului civil pentru anul 2001, un număr de 3.753 de victime. Alegerile prezidenţiale din decembrie 1999 o reconfirmă pe Chandrika Kumaralunga (fiica unei cunoscute militante, Sirimavo Bandaranaike), pentru un nou mandat de 6 ani, în funcţia de şef al statului. Încercările şefului statului de a trece prin Parlament amendamente la Constituţie care să acorde o mai mare autonomie locală, ca premisă a încetării războiului civil, eşuează. Climatul de permanentă violenţă din ţară, cu antetatele sinucigaşe cu bombe ale rebelilor tamili în chiar inima capitalei, este dublat de relaţiile tensionate dintre Alianţa Populară, partidul preşedintei Kumaralunga, şi Partidul Naţional unit, condus de Rani Wickremasinghe, este victorios în alegerile din decembrie 2001, iar liderul acestuia devine noul prim-ministru al ţării. Reluarea în 2002 a tratativelor de pace cu rebelii tamili sub mediere norvegiană, pe fondul unui armistiţiu de încetare a focului de ambele părţi, aduce după 19 ani de confruntare, speranţa unui final al războiului civil. Speranţa se va dovedi însă iluzorie. Rebelii tamili renunţă la proclamarea unui stat independent propriu în schimbul autonomiei regiunale, în cadrul unui stat unitar după modelul Elveţiei, Canadei sau Australiei. Disensiunile dintre preşedinte şi premier, precum şi retragerea părţi tamile de la negocierile de pace provoacă o criză politică şi alegeri parlamentare anticipate organizate la 2 aprilie 2004. Alianţa electorală cu orientare de stânga a şefului statului doamna Kumaralunga iese victorioasă în noua confruntare obţnând 105 din cele 225 de locuri ale legislativului (45,8% din sufragii), iar Mahinda Rajapakse devine noul prim-ministru. Şi în cadrul separatiştilor tamili izbucnesc în 2004 ciocniri armate între grupări rivale.

Economia Sri Lankăi a cunoscut modificări semnificative în ultimul sfert de veac, accentul fiind pus pe industriile orientate spre export şi dezvoltarea sectorului particular. S-au înfiinţat zone economice libere deschise investiţiilor străine, fapt care a dinamizat activitatea industrială. Cu deosebire ramura confecţilor se dezvoltă rapid, ea contribuind cu 1/3 la producţia globală industrială şi peste 50% la exporturi. Alte ramuri industriale sunt legate de prelucrarea materialelor prime agricolr, forestiere (6,3 milioane m³ material lemnos, 2004). Dintre resursele de subsol se valorifică (2002) cele de fosfaţi naturali (8.8 mii tone), pietre preţioase (safire, rubine, topaze, 6,9 milioane carate, 2001), nisipuri metalifere (cu zirconiu 8,8 mii tone în 1998, rutil, titan 34,1 mii tone, 1998), sare (73,8 mii tone), grafit(3,8 mii tone, 2003), mică, caolin, feldspaţi, ilmenit etc.
Principalele produse industriale: energie electrică, benzină, anvelope, îngrăşăminte fosfatice, celuloză, hârtie şi carton, cherestea, ciment, fibre sintetice, textile şi confecţii, ulei de cocos, zahăr brut, lapte, carne, bere, ţigarete etc.
Cultura plantelor se practică pe mai puţin de 30% din teritoriu şi are o diversitate remarcabilă, evidenţiindu-se plantaţiile de ceai care de multe decenii, situiază Sri Lanka pe "podimul" producătorilor mondiali. Se recoltează (mii tone, 2004): orez(2.509,8), manioc (228), batate(4), cartofi, legume, ceai (303, 2003, locul 3 pe glob), cauciuc natural, cafea, cacao, arahide, trestie de zahăr (1000), banane (610), mango (100), ananas (50,5), citrice, nuci de cocos (1.900) şi de acaju, mirodenii (piper 16.5, scorţişoară 12.2, locul 3 pe glob şi locul 1 la export pe glob, nucşoară 2) etc. Se cresc (mii capete, 2004) bovine (1.150), bubaline (630), caprine (415) şi porcine (70). Pescuitul (289 mii tone, 2003) este dublat de acvacultură (creveţi mai ales). Se culeg scoici perlifere (683,2 mii kg, 2003, locul 4 pe glob).

Balanţa comercială este deficitară, exporturile acoperind 77% din valoarea importurilor (2005), iar în balanţa de plăţi un rol important îl joacă trimiterile celor 800.000 srilankezi care lucrează peste hotare (prioritar în ţările petroliere din Orientul Mijlociu). Datoria externă este însemnată.

[modifică] Transporturi