Fâşia Gaza este o mică regiune din Orientul Mijlociu, parte a Palestinei istorice în sudul coastei de est a Mării Mediterane, care conform înţelegerilor ce au urmat acordurilor de la Oslo, este (alături de o mare parte a Cisiordaniei) una din cele două componente teritoriale ale entităţii statale aflate sub administraţia de jure a Autorităţii Palestiniene. Numele ei provine de la Gaza, oraşul ei principal. Cuprinzând un număr mare de localităţi urbane şi de tabere locuite de refugiaţi palestinieni din 1948 şi de urmaşii lor. Este unul dintre teritoriile cu cea mai mare densitate de populaţie din lume, 1.040.000 de locuitori pe o suprafaţă de 360 km² (41 km lungime, 6-12 km lăţime). Fâşia este controlată în prezent de mişcarea politica islamistă palestiniană Hamas, care a obţinut majoritatea la ultimele alegeri parlamentare de pe teritoriul Autorităţii Palestinene.

Geografie

Fâşia sau Zona Gaza este situată în vestul coastei maritime mediteraneene şi cuprinde o parte a Palestinei istorice având graniţe cu Egiptul pe o lungime de 11 kilometri în sud-vest şi cu Israelul în nord şi est, pe o lungime de 51 de kilometri. La vest se află ţărmul Mării Mediterane.

Fâşia Gaza are o climă temperată excesivă, cu veri secetoase şi ierni blânde. Relieful este destul de plat şi jos, de altfel cea mai mare altitudine este de 105 metri deasupra nivelului mării. Probleme naturale includ fenomenul de deşertificare, alături de degradarea terenului şi salinizarea apei potabile.

Istorie

Oraşul Gaza, după toate aparenţele, a fost fondat pe la anul 1500 î.Chr.

Teritoriul Fâşiei Gaza a fost sub dominaţia Imperiului Otoman din 1517 până la momentul bătăliilor de la Gaza din 1917, când armatele britanice au alungat armata turcească. În urma rezultatelor Primului război mondial întregul teritoriu al Palestinei s-a aflat între anii 1918—1948 sub mandat britanic.

Hotarele Fâşiei Gaza au fost definite pentru prima oară în documentele armistiţiului dintre Egipt şi Israel, stabilit după războiul arabo-israelian din 1948, care a urmat încetării mandatului britanic de ocupaţie în Palestina. Fâşia Gaza a fost administrată de Egipt între anii 1948—1967, când a fost ocupată de Israel în iunie 1967, ca urmare a Războiului de şase zile. După cucerirea Fâşiei Gaza Israelul a favorizat colonizări agricole israeliene în această zonă aridă folosind tehnici speciale de agricultură de deşert.

În anul 1987, a izbucnit Intifada, revolta populaţiei contra ocupaţiei israeliene, în opt tabere de refugiaţi.

În urma acordurilor de la Oslo încheiate prin Declaraţia de principii de la Washington, de la 13 septembrie 1993, între Yasser Arafat, din partea palestiniană, şi Itzhak Rabin şi Shimon Peres, din partea israeliană, la 4 mai 1994, Itzhak Rabin şi Yasser Arafat au semnat la Cairo un acord privind punerea în practică a autonomiei interne în Gaza, fâşia aferentă şi Ierihon.Ca urmare a acordurilor de la Oslo, celor trei protagonişti, Yasser Arafat, Itzhak Rabin şi Shimon Peres, li s-a decernat Premiul Nobel pentru Pace, în anul 1994.

Knessetul s-a pronunţat, în anul 2004, pentru evacuarea coloniştilor israelieni din aceste teritorii, care s-a încheiat în anul 2005.Spaţiului aerian şi accesul maritim au rămas sub control israelian.

O parte din teritoriul zonei Gaza a intrat sub controlul Autorităţii Palestiniene conduse de Yasser Arafat, iar apoi de Mahmoud Abbas, liderii Organizaţiei de Eliberare a Palestinei, întorşi din exil după acordurile de la Oslo.

Demografia

În Fâşia Gaza trăiesc 1.5 milioane de oameni (estimat 1.500.202, în iulie 2008), dintre care majoritatea sunt descendenti de refugiaţi care au fugit de pe teritoriile cuprinse în statul Israel conform hotărârii de împărţire decisă de ONU la 29 noiembrie 1947 şi a războiului israelo-arab din 1948-1949. Densitatea populaţiei este de 4.118 de persoane pe km² şi echivalează cu cea a oraşului Berlin (Germania). Populaţia este în creştere cu aproximativ 4% pe an. Cei mai mulţi sunt musulmani, există şi un număr mic (mai puţin de 1%) de creştini.

Situaţia umanitară

Pe 6 martie 2008, mai multe ONG-uri pentru drepturile omului au prezentat un raport care a examinat situaţia populaţiei din Fâşia Gaza şi care a arătat că situaţia este gravă. Conform acestui raport, blocadele impuse de către armata israeliană asupra Fâşiei Gaza a avut un impact negativ asupra ocupării forţei de muncă, aducând rata şomajului la 40% în industrie, a suspendat peste 90% din activitatea industrială, precum şi în capacitatea economică a locuitorilor, care depind de 80% din ajutorul umanitar din străinătate. Declararea de "entitate ostilă" a Fâşiei Gaza de către Israel a însemnat tăierea, însă numai parţială, a furnizării de energie electrică, combustibil, bunuri şi apă.

Ca urmare a blocadei israeliene din Gaza şi a operaţiei militare declanşate de Israel împotriva palestinienilor din mişcarea Hamas de pe teritoriul zonei Gaza, cardinalul Renato Martino, preşedintele consilului pontifical pentru justiţie şi pace a Vaticanului şi observatorul permanent al Vaticanului la ONU, a făcut referire la Fâşia Gaza, ca la un gigant „lagăr de concentrare”.

Economie

Având în vedere blocada Israeliană şi politica conducerii palestiniene locale de perpetuare a eforturilor militare contra Israelului, zona depinde din punct de vedere economic de ajutorul umanitar de la ONU, care ajunge prin Israel, dar care este adeseori împiedicat de ostilităţile şi obstacolele militare .

În Gaza, conform tradiţiei, femeile au ca principală ocupaţie educarea copiilor, astfel clădirea de temelie a societăţii este educarea copiilor[necesită citare], Bărbatul are dreptul să se căsătorească cu până la patru soţii, cu care poate face zeci de copii. El are ca principală responsabilitate sprijinirea soţiilor şi a copiilor săi. Datorită numărului mare de copii, ei participă substanţial la întreţinerea economică a familiei.

Astfel, venitul familiei este câştigat de către bărbaţi şi copiii mai mari, care lucrează în industria de servicii (36%), construcţii (33%), agricultură (20%) şi alte activităţi industriale (10% ). Aproximativ 40% din aceste locuri de muncă au rămas încă în Israel, dar de multe ori ostilităţile, atentatele şi mijloacele de securitate care le însoţesc, întrerup fluxul de lucrători în ţară.

Acest lucru a cauzat dificultăţi enorme populaţiei palestiniene, faptul că 35% din produsul naţional brut (PNB) provine din salarii realizate în Israel, acest lucru afectează de asemenea populaţia şi statul palestinian. Proiectele promovate de către companiile internaţionale pentru a crea locuri de muncă locală şi de a îmbunătăţi calitatea vieţii în Gaza (inclusiv construirea de noi locuinţe şi pentru a crea un sistem de canalizare tratament) nu au fost încă puse în aplicare din cauza perpetuării ostilităţilor şia eforturilor militare.

În acest moment, există mai multe parcuri industriale planificate la graniţa dintre Gaza şi Israel, dar aceste iniţiative nu vor furniza imediat locuri de muncă. Exporturile de citrice către Europa au crescut, dar din cauza penuriei de apă şi a terenurilor disponibile limitate, activitatea agricolă nu poate susţine singură populaţia.