Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a decis că toate firmele sancţionate pentru fapte anticoncurenţiale, în baza Legii Concurenţei, nu beneficiază de reducerile majore prevăzute de Legea privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale (nr. 203/2018), potrivit unui comunicat al Consiliului Concurenţei, remis, miercuri, AGERPRES.
Conform legii privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, se "poate achita jumătate din minimul amenzii prevăzute de lege şi în acele situaţii în care actul normativ de stabilire a contravenţiilor nu prevedea expres această posibilitate".
În acelaşi timp, Legea Concurenţei (21/1996) prevede că amenda minimă, care poate fi aplicată pentru o faptă anticoncurenţială este de 0,5% din cifra de afaceri.
"Dacă s-ar aplica această regulă, de a achita jumătate din minim, am ajunge în situaţia în care o companie care a fost sancţionată cu 10% din cifra de afaceri pentru o încălcare gravă a legii, cum este participarea la un cartel sau abuzul de poziţie dominantă, ar plăti o amendă de 0,25%, deci de 40 de ori mai mică. În acest fel, activitatea noastră de sancţionare şi corectare a comportamentului ilicit ar fi total ineficientă şi golită de conţinut, încălcându-se legislaţia europeană în domeniu pe care avem obligaţia de a o respecta în calitate de stat membru", a declarat Bogdan Chiriţoiu, preşedintele Consiliului Concurenţei, citat în comunicat.
Ca urmare, Consiliul Concurenţei a solicitat ICCJ să stabilească dacă această prevedere se aplică şi în situaţia sancţiunilor date de autoritate, de exemplu în cazul companiei Happy Tour, care a fost amendată cu 111.506 euro pentru coordonarea comportamentului pe piaţa comercializării produselor turistice.
Judecătorii ICCJ au hotărât că dispoziţiile privind achitarea a jumătate din amenda minimă, prevăzute de Legea privind măsuri de eficientizare a achitării amenzilor contravenţionale, nu sunt aplicabile în ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale aplicate prin decizii ale Consiliului Concurenţei.
Hotărârea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie este obligatorie şi se aplică tuturor cazurilor.
